aprilie 24, 2010

Iubesc, deci posed.

Publicat în Realitati cotidiene tagged a iubi, a poseda, iubire platonica la 5:14 pm prin sclympy

Am căutat cu disperare soarele azi şi tocmai ce  l-am găsit , finally.Şi nu aşa , pur şi simplu , ci insoţit de  un miros puternic de vară şi invăluit  de triluri de vietăţi ascunse în frunze vii şi colorate. Dar nu vreau să mă gândesc la vară , cel puţin deocamdată. E departe şi plus de asta  îmi aminteşte de licenţa pentru care , recunosc , nu am vrut să am timp .

Mă gândesc la iubire , ce ciudat! Nu-mi place să vorbesc despre ea pentru că nu găsesc niciodată cuvintele potrivite pentru a o descrie . Mă mulţumeşte să o ştiu hipnotizându-mi simţurile , să mă lupt continuu cu tăria cu care îmi fuge prin corp şi  să cred că universul chiar gravitează în jurul meu pentru asta . Sunt egoistă , da! Şi asta pentru că echivalez verbul a iubi cu a poseda . Pentru mine iubirea înseamnă aici şi acum şi se raportează la ieri şi azi . Sună ciudat dar cred cu tărie că atunci când vine vorba de iubire nu este loc pentru viitor , asta înseamnă să rupi din intensitatea trăirii prezentului în detrimentul iluziei viitorului. Şi mie-mi sună a nebunie ce scriu pentru că nu de mult gândeam altfel. Credeam ca iubirea înseamnă proiectarea sentimentului actual  într-un viitor desprins din basme cu prinţi şi zâne , că asta îţi dă siguranţa a ceea ce simţi acum şi că doar această proiectare îţi intensifică sentimentele . Aveam senzaţia că planurile de viitor unifică persoanele  şi că oferă stabilitate dar în realitate anihilează starea actuală , simplificând treptat intensitatea afectivităţii.

Spuneam ceva mai sus că pentru mine să iubesc înseamnă să posed . Întâmplător am mai întâlnit câteva persoane care gândesc la fel ca mine şi mă linişteşte să ştiu asta atât timp cât observ tot mai multe relaţii care se “consumă” la distanţă. Nu am să înţeleg nicicând mecanismul după care funcţionează astfel de iubiri. La ce bun o iubire pe care nu o trăiesc , pe care nu o simt, la care , pur şi simplu , visez cu ochii deschişi? La o cercetare amănunţită, într-adevăr, relaţiile care rezistă în ciuda distanţei sunt cele mai puternice dar din punctul meu de vedere nu se consumă la momentul oportun ceea ce înseamnă că vorbim despre un gen de iubire platonică hibridizată . E la fel ca o îngheţată pe care vreau sa o devorez acum şi nu mâine când , probabil , îmi va trece dorinţa de a o devora fie şi cu privirea ( din cauza sinuzitei , evident:D).

Ştiu , am o problemă gravă. Am finalurile seci , lipsite de substanţă dar pe chestia asta luam 10 la compunerile din generală drept pentru care nu mă chinui deloc cu ele deşi cred că ar trebui , măcar puţin.

Permalink