Step by step

Vine un timp cand fiecare din noi isi face ordine in prioritati. Acest lucru e posibil atunci cand, intamplator, sau nu, suntem nevoiti sa ne aliniem in fata unui nou „start”. Asta urmeaza sa fac si eu. Cu forte noi, cu o gandire mai profunda si mult mai analitica, cu un suport teoretic nou si cu o dorinta fantastica de a da contur  cunostintelor dobandite, pasesc spre acel „altceva”.

Mi-e dor sa scriu!!!

One more…

Speechless… Lumea moare de foame şi mass-media are grijă să ne prezinte o nouă nulitate, pardon frumuseţe, Eva Brown,  parcă. Îmi cer scuze pentru că soarta m-a nenorocit cu o amnezie atât de timpurie dar eu ştiu că vertebrata în discuţie răspunde prin facultate la numele de Ana Maria  Tabun.

Menţionez încă de la început că eu nu am nici cea mai mică problemă cu exponatul , întâmplarea face că mi-e colegă de facultate motiv pentru care nu pot să ratez cancanurile şi apariţiile  tv , că doar aşa îmi demonstrez încă o dată că am dreptate când spun că mass-media plaiului mioritic e absolut jalnică. Ma întreb cât loc mai e pentru astfel de vietăţi. Oare chiar dispunem de un grad atât de ridicat de prostie încât să nu conştientizăm un nivel al saturaţiei?

Chiar sunt ofuscată , cu atât mai mult cu cât am neplăcerea să o cunosc pe această domnişoară asupra căreia nu mă opresc cu nici un gen de aprecieri deşi îmi stabilizez cu greu criticismul . Nu o fac pentru etica blogului meu . În schimb, nu pot să rămân nemişcată în faţa unei gândiri de centură , a  încurajării  mediocrităţii şi a unei transformări a României într-o ţară de duzină. Ştiu că am prostul obicei să generalizez dar cum să nu fim parodiaţi şi ironizaţi ca naţie când , practic , defilăm prin intermediul unui alfabetism ascuns minuţios de forme frumos şlefuite.

În altă ordine de idei , rămân veşnic iritată de mass-media românească cu toate că am umila îndrăzneală să cred că după apocalipsă altele vor fi princpiile care vor guverna România cea de toate zilele. Şi uite aşa sunt printre puţinii care aşteaptă marele cutremur  în speranţa că ne-o da` Dumnezeu mintea de pe urmă.

Cât despre Eva Brown, subiectul articolului meu , ce să zic? Aş fi fost mândră să văd un PR de calitate , probabil că ar fi întremat  în mine certitudinea că , da!, se poate. Că o minte sclipitoare şi nu o pereche de sâni trecuţi voluntar prin lenjerii scumpe , îţi dă încredere în tine , te motivează şi te ajută să evoluezi.